

I. Legislație Aplicabilă
1.1. Legislație internă
Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare.
1.2. Legislație europeana
– Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, cu modificările și completările ulterioare;
– Decizia Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000;
– Decizia Comisiei 2014/955/UE din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
II. Obligații ale producătorilor de deșeuri
Prin „producător de deșeuri” sau „deținător de deșeuri” se înțelege orice persoană juridică, firmă, care prin activitatea proprie generează deșeuri. O substanță sau un obiect este considerat deșeu numai în cazul în care corespunde definiției prevăzute în Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, potrivit căreia deșeu înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce.
2.1. Listarea deșeurilor (lista deșeurilor)
Producătorii şi deținătorii de deșeuri persoane juridice sunt obligați să încadreze fiecare tip de deșeu generat din propria activitate în lista standard a deșeurilor, realizând astfel o listă proprie a deșeurilor. Producătorii și deținătorii de deșeuri persoane juridice sunt obligați să efectueze și să dețină o caracterizare a deșeurilor periculoase generate din propria activitate și a deșeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităților de amestecare, a metodelor de tratare și eliminare a acestora.
Lista standard a deșeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deșeu trebuie considerat deșeu sau deșeu periculos.
Includerea unui obiect sau a unei substanțe pe lista deșeurilor nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanță se consideră ca fiind deșeu în orice împrejurare.
În cazul unui tip de deșeu care se încadrează potrivit listei standard sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezență a unor caracteristici periculoase, încadrarea ca deșeu nepericulos se realizează de către producătorii și deținătorii de astfel de deșeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză și a altor documente relevante.
Laboratorul de referință din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, (denumită în continuare ANPM), analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea și încadrarea deșeurilor.
Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză și a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii și deținătorii de deșeuri, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului consideră că un deșeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deșeurilor.
2.2. Valorificarea deșeurilor
Producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri au obligația valorificării acestora cu respectarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 211/2011, care prevede faptul că gestionarea deșeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dauna mediului, în special:
Prin valorificare în sensul legii se înțelege orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general.
În cele mai multe cazuri, obligația de valorificare pe care firmele o au se rezumă la a transmite deșeurile operatorilor economici care se ocupă de colectarea și transportul acestora, prin încheierea unui contract specializat, care, la rândul lor, le transmit mai departe sau le valorifică transformându-le în combustibil sau altă sursă de energie. Operatorii economici care desfășoară operațiuni de valorificare propriu-zisă a deșeurilor sunt înscriși la Ministerul Economiei: http://reciclare.minind.ro/SC_preluare_responsabilitate_ambalaje.pdf
2.3 Eliminarea deșeurilor
Producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri au obligația să supună deșeurile care nu au fost valorificate unei operațiuni de eliminare în condiții de siguranță, cu îndeplinirea cerințelor art. 20 din Legea nr. 211/2011, prezentat la pct.2.2. de mai sus. Se are în vedere contactarea unor operatori economici autorizați din punct de vedere al protecției mediului pentru eliminarea deșeurilor. Abandonarea deșeurilor este strict interzisă.
Obligațiile de valorificare sau eliminare a deșeurilor intră, în fapt, în obligația de tratare a deșeurilor care înseamnă, conform legii, operațiuni de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării.
Producătorul de deșeuri sau, după caz, orice deținător de deșeuri, are obligația de a efectua operațiunile de tratare, el însuși (dacă este autorizat conform legii și dispune de instalațiile necesare) sau de a transfera aceste operațiuni unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deșeurilor.
2.4. Plata
Producătorii de deșeuri sunt obligați să suporte costurile operațiunilor de gestionare a deșeurilor, conform principiului „poluatorul plătește”.
2.4. Persoana responsabilă
Deținătorii/Producătorii de deșeuri persoane juridice, comercianții, precum și operatorii economici au obligația să desemneze o persoană din rândul angajaților proprii care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute în legislația deșeurilor sau să delege această obligație unei terțe persoane. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
2.5. Co-responsabilizare
Producătorul sau deținătorul care transferă deșeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice, în vederea efectuării unor operațiuni de tratare a deșeurilor, nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operațiunilor de valorificare ori de eliminare completă. Asta înseamnă că trebuie să se asigure ca operațiunile de valorificare sau tratare s-au efecutat corespunzător.
2.6. Evidența cronologică
Producătorii de deșeuri nepericuloase sunt obligați să asigure evidența cronologică a gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu, precum și a cantității, naturii și originii deșeurilor si, dupa caz, a destinației, a frecvenței colectării, a mijlocului de transport și a metodei de tratare (operațiunii de valorificare sau eliminare a deșeurilor) și să o pună la dispoziția autorităților competente de control, la cererea acestora.
2.7. Deșeuri periculoase
Producătorii și deținătorii de deșeuri periculoase, precum și operatorii economici autorizați din punctul de vedere al protecției mediului să desfășoare activități de colectare, transport, stocare și tratare a deșeurilor periculoase sunt obligați să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deșeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilități și de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deșeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecție a mediului și a sănătății populației. Această obligație o au doar deținătorii de deșeuri periculoase, definite legal ca fiind orice deșeuri care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase prevăzute în Anexa nr. 4 din Legea 211.
În cazul existenței deșeurilor periculoase, producătorii de deșeuri, mai au, pe lângă obligația prezentată mai sus și obligația de a nu amesteca deșeurile periculoase între ele sau cu alte tipuri de deșeuri și de a le eticheta.
În cazul deșeurilor periculoase, producătorii și deținătorii de deșeuri periculoase sunt obligați să dețină buletinele de analiză care caracterizează deșeurile periculoase și să le transmită, la cerere, autorităților competente pentru protecția mediului.
