Vă prezentăm în cele de mai jos o analiză comparativă între regimul juridic al contractelor individuale de muncă și cel al contractelor de prestări servicii cu “PFA-uri” sau alte forme de organizare similare. Am ținut cont în această analiză mai ales de aspectele întâlnite în practică și mai puțin de aspectele teoretice. Prezenta analiză nu este aplicabilă celor care generează venituri din profesii liberale, din drepturi de autor și drepturi conexe (avocați, arhitecți, etc).

 Din dorința “angajatorilor” de a beneficia de un regim fiscal mai favorabil, dar și pentru a evita restricțiile legislației naționale în ceea ce privește încheierea și executarea contractelor individuale de muncă, ne întâlnim adesea cu diferite forme de contracte de prestări servicii (generic denumite astfel) încheiate de societăți (S.R.L.-uri, S.A.-uri) și persoane fizice (fără formă de organizare/înregistrare conform legii, ori înregistrate ca persoane fizice autorizate sau chiar sub formă de S.R.L-uri cu asociat unic, administrator unic și fără angajați).  Astfel, s-a pus problema recalificării unor astfel de contracte de către organele fiscale ca fiind contracte de muncă mascate.

Fără a face o analiză exhaustivă a subiectului întrucât l-am tratat în alte articole (https://paulopol.ro/analiza-comparativa-srl-versus-pfa/), vă prezentăm câteva aspecte practice de care să țineți cont în momentul în care sunteți parte a unui astfel de contract ca angajator/beneficiar. 

I. Principiul cel mai important pe care trebuie să îl respectați când semnați un astfel de contract este că acesta nu trebuie să reflecte o relație de subordonare între beneficiarul serviciilor și prestator.

II. Printre criteriile care pot conduce autoritățile fiscale sau instanțele de judecată la decizia recalificării prestării de servicii în relație de muncă, sunt:

  • Există reglementată în contractul de prestări o relație de subordonare între prestator și beneficiar, respectiv față de organele de conducere ale beneficiarului (cu titlu de exemplu: clauze contractuale care impun prestatorului să raporteze periodic către directorul general al beneficiarului, întocmirea unei fișe a postului, includerea poziției în organigrama societății fără a se preciza expres că este vorba de un serviciu externalizat, etc.);
  • În executarea contractului, prestatorul se folosește exclusiv sau chiar în majoritate de resursele materiale ale beneficiarului (cu titlu de exemplu: îi sunt puse la dispoziție prestatorului mașină de serviciu, laptop și telefon de serviciu, birotica și papetărie, îi este alocat un spațiu în sediul/punctele de lucru ale beneficiarului, etc.);
  • Există reglementate clauze specifice contractelor de muncă (cu titlu de exemplu: program de lucru, locul desfășurării activităților, modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, semnarea unui Regulament Intern sau aplicarea în activitatea prestatorului a normelor de lucru ale beneficiarului, etc.);
  • Beneficiarul suportă anumite sporuri/indemnizații ale prestatorului (cu titlu de exemplu: indemnizație de delegare/detașare, indemnizație pentru concediu de odihnă, pentru incapacitate temporară de muncă, etc.);

De asemenea, sunt de evitat situațiile în care există în paralel încheiat un contract individual de muncă și un contract de prestări servicii între beneficiar și prestator, precum și situația în care la încetarea unui contract individual de muncă este încheiat un contract de prestări servicii cu prestatorul.

Facem precizarea că toate exemplele și condițiile enumerate anterior nu sunt cumulative, însă îndeplinirea unei condiții sau a mai multor, poate conduce la recalificarea unui contract. 

III. Enumerăm mai jos câteva exemple întâlnite în practică, ce pot conduce la recalificarea contractelor de prestări servicii în contracte de muncă:

  • Prestatorul are încheiat cu beneficiarul, în paralel cu contractul de prestări servicii, și un contract de muncă, pentru aceleași activități;
  • Prestatorul a avut un contract de muncă, a încetat, dar pe parcursul derulării contractului de prestări servicii este declarat “salariatul anului” sau “angajatul lunii” și/sau i se plătește un “bonus” sau “premiu” în acest sens;
  • Aceeași persoană, care a fost salariat și, ulterior, după încetarea contractului de muncă, devine prestator în baza unui contract de prestări servicii, păstrează mașina de serviciu pe baza procesului verbal prin care a primit mașina ca salariat. Mai mult, o altă situație a fost următoarea: la încetarea contractului de prestări servicii prestatorul predă mașina către beneficiar pe baza unui proces verbal în care este denumit “salariat” în loc de “prestator”;
  • O persoană fizică are calitatea de salariat al angajatorului “ALFA SRL”. În același timp are contract de prestări servicii cu o alta firmă “BENEF SRL”. În realitate, beneficiarul real al firmei “BENEF” este aceeași persoană care deține și “ALFA”. Un prim risc ce poate conduce la recalificarea relației contractuale este acela că beneficiarul “BENEF SRL” să aibă aceeași acționari ca angajatorul “ALFA”. O altă situație foarte riscantă întâlnită în practică este că persoana fizică, în calitatea sa de prestator, să trimită facturile și devizele aferente contractului de prestări încheiat cu “BENEF”, spre aprobare, către beneficiarul real al serviciilor, angajatorul “ALFA”. Acesta aprobă fie prin semnare și stampilare, fie pe e-mail, factura și devizul, iar plata se face de către BENEF. Aprobarea facturilor/devizelor/situațiilor de plată aferente contractului de prestări-servicii cu BENEF, de către ALFA, este unul dintre riscurile majore ce poate conduce la recalificare. 

IV. Situație particulară

O situație particulară este aceea a contractelor de prestări servicii încheiate între societăți comerciale. Astfel, în practică se întâlnește urmâtoarea situație: societatea ALFA încheie contract de muncă cu o persoană fizică. Ulterior, contractul de muncă este încetat, persoana fizică ce fusese salariat își constituie o SRL iar acest SRL încheie contract de prestări servicii cu fostul angajator, societatea ALFA. Din punct de vedere al legislației fiscale, contractele de prestări servicii încheiate între societăți comerciale nu pot fi recalificate ca și contracte de muncă. Recalificarea poate opera doar în cazul contractelor de prestări încheiate între o societate și o persoană fizică (PFA, PFI, II, etc). Cu toate acestea, și contractele de prestări încheiate între societăți fac obiectul acțiunilor în instanță prin care fostul angajat încearcă să obțină avantaje/despăgubiri materiale motivând că ar fi câștigat mai bine pe baza contractului de muncă. Astfel, fostul salariat va susține că a fost obligat să renunțe la contractul de muncă, să își facă SRL și să continue colaborarea cu fostul angajator cu acest nou-constituit SRL. Chiar dacă nu va putea solicita “recalificarea contractului de prestări servicii în contract de muncă”, va putea încerca să obțină: (1) anularea contractului de prestări ca fiind un “contract simulat” și (ii) obligarea fostului angajator la plata taxelor și contribuțiilor sociale aferente sumei ce constituie preț al prestărilor de servicii. Prețul prestărilor de servicii se va considera ca fiind “salariul net”.

 Având în vedere cele de mai sus, pentru a evita fie (i) consecințele recalificării unui contract de prestări servicii într-un contract individual de muncă, fie (ii) consecințele anulării unui contract de prestări servicii (principala consecință fiind aceea a obligării la plata contribuțiilor și taxelor aferente unui contract individual de muncă) sugerăm ca fiecare situație care presupune încheierea unui contract de prestări de genul celor enumerate mai sus, să fie analizată în particular de un specialist în dreptul muncii și în drept fiscal.

Echipa Paulopol vă stă la dispoziție oricând cu mai multe informații despre acest subiect și ne puteți contacta pe adresa de e-mail office@paulopol.ro .