Interesul legitim definit conform Legii nr. 190/2018 cu privire la aplicarea Regulamentului 679/2016 (GDPR) în România

Continuăm seria de articole dedicate informării despre Legea nr. 190/2018 cu privire la aplicarea Regulamentului 679/2016 (GDPR) în România, lege care a a intrat în vigoare în cursul lunii iulie 2018. Această lege aduce completări Regulamentului GDPR și generează câteva obligații noi pentru entitățile juridice românești.

Interesul legitim

Ce este „interesul legitim”? Regulamentul GDPR spune că o persoană juridică are interes legitim atunci când prelucrarea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de aceasta sau de o parte terță, cu excepția cazului în care prevalează interesele sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protejarea datelor cu caracter personal, în special atunci când persoana vizată este un copil.

Acest interes legitim în conformitate cu prevederile Regulamentului GDPR ar putea apărea, de exemplu, atunci când există o relație relevantă și adecvată între persoana fizică al cărui număr de identificare național (NIN) este prelucrat și persoana juridică, cum ar fi cazul în care persoana vizată este un client al persoanei juridice sau se află în serviciul acesteia. Prelucrarea de date cu caracter personal strict necesară în scopul prevenirii fraudelor constituie, de asemenea, un interes legitim al persoanei juridice în cauză. Prelucrarea de date cu caracter personal care are drept scop marketingul direct poate fi considerată ca fiind desfășurată pentru un interes legitim.

Persoanele juridice care fac parte dintr-un grup de întreprinderi sau instituții afiliate unui organism central pot avea un interes legitim de a transmite date cu caracter personal în cadrul grupului în scopuri administrative interne, inclusiv în scopul prelucrării datelor cu caracter personal ale clienților sau angajaților.