Reglementări referitoare la protejarea secretelor comerciale (II)

Ordonanța de urgență nr. 25/2019 privind protecţia know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale a acestora a intrat în vigoare la data de 19 aprilie 2019.

Având în vedere dezvoltarea continuă a pieței de afaceri, acest act normativ introduce o măsură extrem de utilă și nouă în businessul românesc – protecția secretului comercial.

Pentru ca anumite informații să poată fi considerate secret comercial, acestea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele caracteristici:

1. sunt secrete, adică după modul în care se prezintă acestea, nu sunt și nu pot fi cunoscute la nivel general sau nu sunt ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;
2. au valoare comercială – divulgarea acestora poate prejudicia societatea care le deține;
3. fac obiectul unor măsuri rezonabile de protecție, în circumstanțele date, luate de către conducerea societății la nivel intern, pentru a fi păstrate secrete.

Analizând cerințele legale, observăm că cel mai important este ultimul punct (fac obiectul unor măsuri rezonabile de protecție).

Astfel, s-a creat posibilitatea de a oferi o protecție completă a secretelor comerciale, însă, sub condiția ca managementul societății să asigure implementarea unor măsuri minime de ocrotire a acestor informații, din care să reiasă interesul conducerii societății ca aceste secrete să fie divulgate.

În situația în care o persoană fizică sau juridică (de exemplu un fost angajat, o societate concurentă) dobândește, folosește sau divulgă informații cu privire la afacerea unei societăți care sunt considerate secrete comerciale, Ordonanța de Urgență 25/2019 introduce posibilitatea pentru societatea afectată de a se adresa instanței de judecată.

Pentru a putea dispune măsuri reparatorii și sancțiuni, instanța va verifica mai întâi dacă în societatea reclamantă s-au luat măsuri interne de protecție a secretelor comerciale respective.

Este esențial, în acest sens, ca:

1. informațiile considerate “secrete comerciale” să fie precis identificate, fie prin crearea unui registru, fie prin marcarea fizică (se scrie pe documentul respectiv “secret comercial”), fie în orice alt mod care permite identificarea precisă; și
2. să existe o politică (scrisă) internă de protejare a acestor secrete prin care să se urmărească o conștientizare de către salariații societății a importanței păstrării secretelor comerciale pentru menținerea bunului mers al afacerii.

Măsurile rezonabile de protecție pot fi, de la caz la caz:

• fizice (spre exemplu, locul unde sunt păstrate să nu poată fi accesat decât de către persoanele autorizate);
• tehnice (folosirea tehnologiei informației pentru protejarea fișierelor electronice care conțin secrete comerciale);
• contractuale (inserarea unor clauze de confidențialitate în contractele de colaborare, vânzare, prestări servicii, muncă). Aceste măsuri pot fi personalizate și implementate în funcție de complexitatea informațiilor deținute și de necesitățile societății.