

În afara examenului medical care trebuie efectuat la momentul angajării, salariatul este obligat, în temeiul prevederilor art. 39 din H.G. nr. 355 / 2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, să se prezinte la examenele medicale periodice de supraveghere a sănătății la locul de muncă, conform planificării efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.
Scopul acestor examinări periodice este acela de confirmare / infirmare a aptitudinii în muncă pentru profesia / funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea și s-a eliberat fișa de aptitudini, de depistare a apariției unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile și locurile de muncă cu expunere la factori de risc profesional, de diagnosticare a bolilor profesionale și a celor legate de profesie ori a celor care constituie risc pentru viața și sănătatea celorlalți lucrători la același loc de muncă sau a securității unității.
Refuzul salariatului de a efectua examenul medical periodic sau de a depune certificatul medical care să ateste capacitatea să de muncă (apt, apt condiționat, inapt), dă dreptul angajatorului de a-l notifica, fie prin personalul propriu, fie prin intermediul medicului de medicina muncii cu care se află în relații contractuale, în vederea efectuării examenului medical periodic la o anumita dată ce va fi stabilită, ori să prezinte până la această dată un certificat medical care să ateste capacitatea de a desfășura activitatea în cadrul unității.
Este important de reținut că salariatul nu are nicio obligație de a efectua investigațiile medicale de specialitate indicate de medicul de medicina muncii numai în cadrul cabinetelor de specialitate agreate / contractate de angajator, neexistând o asemenea prevedere legală. Este adevărat că salariatul trebuie să respecte planificările (termenele) stabilite împreună cu angajatorul pentru efectuarea investigațiilor medicale, însă nu i se poate îngrădi dreptul de a putea alege medicul / cabinetul de specialitate la care dorește să efectueze aceste investigații.
În cazul în care salariatul nu dă curs niciuneia dintre solicitările medicului de medicina muncii / angajatorului, în sensul că nici nu se prezintă la data stabilită pentru efectuarea examenului medical și nici nu depune un certificat medical emis de către un medic de medicina muncii care să ateste aptitudinea în muncă, angajatorul poate declanșa procedura de cercetare disciplinară împotriva acestuia, putând aplica chiar sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. Este important de reținut că această cercetare disciplinară și, în consecință, sancționarea disciplinară a salariatului, nu poate fi efectuată decât în condițiile și după procedura impusă de dispozițiile Codului muncii (art. 61, respectiv art. 247-252).
Refuzul salariatului de a efectua examinarea medicală periodică potrivit programării sau nedepunerea certificatului medical în termenele stabilite nu poate conduce la suspendarea contractului individual de muncă până la remedierea situației, neexistând niciun temei legal care să permită această măsură.
O asemenea situație nu poate determina nici încetarea contractului individual de muncă, deoarece certificatul medical prevăzut de dispozițiile 28 din Codul muncii nu este un aviz, o autorizație sau o atestare necesară pentru exercitarea profesiei.
Concluzionând, se poate reține că lipsa certificatului medical la angajare conduce la nulitatea contractului individual de muncă (dacă nu este confirmată ulterior), iar refuzul salariatului de a efectua examinarea periodică sau de a prezenta certificatul medical periodic dă dreptul angajatorului la declanșarea procedurii disciplinare, putând aplica măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. În niciun caz acest refuz al salariatului nu poate conduce la suspendarea contractului individual de muncă sau la încetarea acestuia.